Dumnezeu nu se (mai) bagă

dumnezeu
Sursa foto ortodoxcrestin.com

-Tu ești credincioasă?, l-am auzit, total pe nepregătite, întrebându-mă.

Și pentru o clipă nu am știut ce să răspund și m-am trezit întrebându-mă la rându-mi dacă mă pot numi, cu adevărat, sau nu, credincioasă. Instant mi-au trecut prin fața ochilor toate clipele în care m-am întrebat “Unde este Dumnezeu?!”. Întrebare care a rămas fără răspuns…

Ne îndoim adesea de existența lui Dumnezeu, dar în aceeași măsură ne temem să o recunoaștem, să o spunem cu voce tare. Pentru că undeva adânc avem implantată ideea că dacă Dumnezeu chiar există și te îndoiești de acest lucru se va răzbuna, te va chinui drept pedeapsă pentru atrocitatea comisă de tine. Deși acest lucru contrazice total ideea unui Dumnezeu a-tot-iubitor și a-tot-iertător.

Dar dacă Dumnezeu veghează, de ce lasă iadul să se dezlănțuie pe pământ? De ce oameni buni, care nu merită, trăiesc vieți dureroase, pline de chin? De ce Dumnezeu nu asigură echilibrul, de ce își lasă fiii să sufere? Veți spune că așa ne testează credința, ne încearcă, dar în viața mea nu am auzit scuză mai cretină. E ca și cum, părinte fiind, nu ți-ai hrăni copilul timp de o săptămâna pentru a testa dacă după cele șapte zile încă mai are încredere în tine că nu-l vei lăsa să moară de foame. Ce părinte i-ar putea face asta copilului său?!

Nu spun că nu cred în Dumnezeu. Nu știu nici eu ce mai cred și ce nu. Știu doar că Dumnezeul despre care ni s-a povestit, în realitate nu e chiar așa. Poate cu adevărat există, dar pur și simplu ne lasă să ne chinuim, fără a interveni și a ne dovedi că ne poate salva oricând. Sau poate că suntem prea mulți pentru a ne rezolva problemele fiecăruia. Sau poate că pur și simplu ne-a creat după chipul și asemănarea sa doar pentru a-și testa propriile limite, după cum explica Neale Donald Walsch în “Conversații cu Dumnezeu”. Pentru că nu putea trăi personal absolut toate circumstanțele în care se poate găsi un om de-a lungul vieții, și-a făcut un mare teatru în care noi, oamenii, îi arătăm care sunt diversele reacții, fețe ale umanității. Sau poate că suntem propriul său home cinema iar Dumnezeu pur și simplu nu se (mai) bagă. Ne lasă să ne trăim viețile așa cum vrem și doar când lucrurile degenerează grav intervine. Cam o dată la 2.000 de ani.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s