Nu sunt răsfățată, dar ai putea și tu să-mi ții ușa

every-ladyNu mă consider exagerat de răsfățată, sau de „prețioasă”, deși mă mai alint din când în când. Nu cred că am pretenții deplasate. De exemplu, nu mă voi aștepta niciodată să îmi iei flori în fiecare lună sau ciocolată ori de câte ori ne vedem, nici nu-ți voi cere o cină romantică pe săptămână și nici nu vreau să mă iei de fiecare dată de acasă. Știu că noi femeile visăm la flori, dar că există bărbați care pur și simplu nu le dăruiesc- pot trăi și fără ele. Ciocolată îmi cumpăr și singură și am și permis de conducere, astfel că pot să mă urc în mașină și să ne întâlnim undeva, fără să mai vii tu după mine. Cât despre cină, m-ar încânta la fel de mult să împărțim o pizza în timp ce ne uităm la Family Guy, ar fi probabil o seară mai reușită și ne-am distra mai mult decât să șoptim deasupra unei mese dintr-un restaurant fițos. Dar vreau ca măcar atunci când vine vorba de micile detalii să mă faci să mă simt protejată, să îmi arăți că ai grijă de mine și să nu te porți de parcă ai uitat că sunt în același metru pătrat pe care îl ocupi și tu.

Nu am realizat că îmi place să mi se țină ușa când intru într-o încăpere, până nu mi-a trântit-o cineva în nas. Eu și el, la ceea ce se voia a fi o întâlnire, am pășit spre aceeași ușă. El – ca un arăbete care merge în fața femeii, oarecum impunător în comparație cu mine, fie și numai prin înălțimea considerabil mai mare, eu – ușor încântată de faptul că sunt la un „date”, așteptându-mă să urmeze o discuție relaxantă în timp ce servim masa. El intră pe ușă și îi dă drumul, parcă uitând complet că sunt în spatele lui. „Ei, lasă, i-a scăpat, i-o fi stat mintea în altă parte”, mi-am zis atunci. Refuzam gândul că sunt o prințesică care așteaptă un covor roșu dar, văzând restul detaliilor care au urmat, m-am lămurit că nu eu am pretenții exagerate, ci că el a fost crescut în copac.

Nu sunt genul de femeie care așteaptă să i se plătească nota. Dar la prima întâlnire, mă aștept cumva să nu mă lași să îmi cheltui banii, mai ales când tu mă inviți să ieșim. Banii nu au contat niciodată pentru mine, nu am calculat cât cheltuie fiecare din noi și nu m-a deranjat să plătesc eu anumite lucruri, dacă știam că el nu poate în acel moment. Consider că într-o relație „materialul” nu mai există, mai contează doar clipele petrecute împreună, indiferent care din cei doi le „sponsorizează”, în funcție de conjunctura fiecărui moment. Dar, repet, la prima întâlnire, la care tu m-ai invitat, mă aștept să fii dispus să mai cheltui 10-15 lei și cu consumația mea.

Ironia este aceea că am prieteni, simpli amici, care nu concep să iasă cu o fată, oricine ar fi ea, iar aceasta să își plătească consumația. Iar când ies la un „date”, respectivului i se pare normal fix invers. Ce să zic, probabil amicii mei m-au obișnuit prost și m-au răsfățat, m-au învățat cu pretenții d-astea exagerate. 🙂

Aaa, și să nu uit. Măcar la început, când ieșim, nu-mi spune să vin eu să te iau de acasă, oricare ar fi motivul. Dacă merge și vom avea o relație, avem tot timpul din lume și să te plimb eu cu mașina.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s