Şi tu chicoteşti ca proasta?

image

M-am trezit chicotind și îmi spuneam încet să mă opresc. Mă gândeam cum ar putea interpreta el râsul meu prostesc – ar crede probabil că brusc m-a lovit o umbră de retard precum pățesc „trăgătorii din pungă” de la colțul străzii care au un veșnic râs în colțul gurii, total de neînțeles pentru trecători. Or, mai grav, dacă o să creadă că m-am îndrăgostit?! Dacă asta îi va fi confirmarea că mi-a muiat picioarele și că gata, de acum sunt păpușica lui? Nu, niciun bărbat nu trebuie lăsat să creadă că te-a cucerit după doar atât… după un prim sărut.
S-a întins spre mine să mă pupe. I-am atins ușor un obraz și când să mă îndrept spre al doilea, fir-ar, m-a prins! Mai întâi cu jumătate de buză, a testat terenul, dacă îmi las furat sărutul. Probabil a simțit cum mi se arcuiesc buzele în zâmbet și asta i-a dat curaj. „Proasto!”, îmi spun acum, trebuia să îmi dau seama că zâmbetul va duce la chicotit și să mă opresc de atunci. Dar nu, cum nu exclud nici posibilitatea că sufeream totuși brusc de o doză de retard, m-am lăsat furată. Și de cum s-a desprins de mine, chicoteam ca o nebună. Nici nu mai găseam ieșirea din mașină. Și odată ajunsă afară, mi-am dat seama de absurdul zgomotelor pe care le scoteam încetișor. Și m-am gândit „O, nu, cum va interpreta el asta?!”.
Acum am o nelămurire. Numai mie mi se întâmplă să mă ia cu chicoteală? Sau e o maladie pe care o avem toate atunci când ni se fură un sărut? Mai pe scurt: și tu chicotești ca proasta?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s