Dacă ai știi, dacă ți-aș spune…

i-miss-you012Mă întreb uneori dacă ar fi schimbat lucrurile cu ceva să îți spun ceea ce simt. Mă întreb dacă ar fi contat că nu am mai simțit pentru nimeni ce ai trezit tu în mine și atunci ai fi avut mai multă grijă. Mă întreb, dacă îți spuneam că te iubesc, m-ai fi privit altfel și ai fi încercat să faci și tu asta?

Sunt sigură că nu ai bănuit nicio clipă ce au însemnat pentru mine momentele petrecute împreună. Credeai probabil că și eu, la fel ca tine, sunt detașată de orice sentiment și iau lucrurile ca atare.

De multe ori m–am gândit să îți spun, să încerc, să văd cum îmi răspunzi. Dar de fiecare dată m-am temut că asta nu va schimba cu nimic situația, ba mai mult, te va îndepărta.  Deși, exista și speranța că lucrurile ar fi stat altfel, dacă știai că nebuniile mele au o rațiune, dacă știai că pretențiile și supărările uneori absurde vin de fapt din prea multă iubire – o iubire care a rămas fără răspuns, după atâta timp.

Îmi amintesc cum ți-am aruncat la un moment dat, cu jumătate de gură, faptul că m-am îndrăgostit de tine, dar nu m-ai luat în seamă. Nu cred că ai realizat atunci ce ți-am spus și nici că nu vorbeam de o banală îndrăgosteală, care cum vine așa pleacă.

Nu am fi putut fi niciodată împreună – asta o știu și nu există dubiu. Suntem mult prea diferiți și nu am fi ajuns nicăieri. Nu am fi fost fericiți.

Este fascinant cum într-o singură secundă, totul se dă peste cap. Nu credeam în dragoste la prima vedere, dar atunci ai apărut tu, iar eu am uitat să mai respir. Din prima secundă m-am întrebat ce se întâmplă cu mine, de ce un om cu care nici măcar nu am vorbit încă, îmi dă acele senzații – o amețeală generală, o bătaie nebună în piept, un zâmbet imens, copilăresc. Mi-am pierdut capul în toată perioada în care ne-am vorbit și am descoperit noi laturi ale mele pe care nici măcar nu le bănuiam. O nebunie- asta a fost pentru mine ceea ce pentru tine, probabil, a fost doar o modalitate de a-ți umple acele clipe în care nu aveai nimic mai bun de făcut. Și ți-am făcut jocul și am făcut pe insensibila, pretinzând atâta timp că nu simt nimic, că și pentru mine totul e un joc.

Apoi ai dispărut, iar eu am rămas cu îndoiala: oare dacă ai fi știut, lucrurile ar fi stat altfel?

Mi-ar plăcea să citești asta și măcar să bănuiești, fie și pentru numai o clipă, că e vorba de tine. Mi-ar plăcea să dau timpul înapoi, să retrăiesc toată acea nebunie de atunci, să simt încă o dată miile de senzații care mă invadau când erai în preajma mea, când ne vorbeam, când râdeam împreună. Mi-ar plăcea să îmi fac curaj să îți spun că e vorba de tine și că îmi lipsești. Enorm. Și poate asta ar schimba ceva…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s