Te-am regăsit, după atâta timp

Te-am regăsit, în el. Încă de la început am observat asemănarea, dar mi-am spus că de vină e faptul că toate femeile au un tipar, că am găsit în el calităţile pe care eu le apreciez în mod deosebit. Îţi seamănă atât de mult, are acelaşi zâmbet sincer, aceeaşi poftă nebună de viaţă, aceiaşi ochi jucăuşi şi luminoşi. Pune determinare în tot ceea ce face şi nu se dă înapoi de la nimic. Se aruncă drept cu capul înainte, fără a refuza nicio provocare, toată viaţa e un joc. Încă mai văd copilul din el, aşa cum îl vedeam şi în tine. Cred că înţelegi de ce m-am îndrăgostit nebuneşte, aşa cum m-am îndrăgostit şi de tine, odinioară.

Şi mai are ceva ce aveai şi tu – o umbră. Am regăsit-o şi pe ea, alături de el. M-a lovit în moalele capului. Mi-am dat seama că retrăiesc povestea cu tine. Şi că de data asta vreau să se termine diferit. În mod ciudat, oamenii îşi recreează inconştient aceleaşi poveşti. Poveşti fără final fericit, pentru că aici e şmecheria: cum faci să schimbi deznodământul? Ce anume nu am reuşit noi să învăţăm, de ne tot urmăreşte?

Mi-am dat seama că răspunsul se află în greşelile pe care le-am făcut cu tine. Şi mi-am amintit că îmi spuneai mereu că gândesc prea mult. Că ar trebui să nu mai analizez situaţiile pe toate părţile, încercând să-mi dau seama ce e de făcut. Ar trebui să mă relaxez şi să las lucrurile să vină de la sine.

Ştiu exact cum te-am îndepărtat. În loc să las fantoma ei să plece de lângă noi, am făcut o obsesie pentru ea. Şi din ce mă încăpăţânam mai tare să te ţin lângă mine, din aia fugeai mai mult către libertatea pe care ţi-o oferea fantasma. Pentru că ea nu îţi spunea să te duci, alergai de bună voie, cu braţele deschise, într-acolo. Pe când eu ţi-am pus monopol pe viaţă şi am uitat să te las să fii tu, cel pe care îl iubeam. Am uitat şi de mine şi de faptul că, de fapt, eu nu sunt o femeie posesivă. Eu iubesc libertatea mai mult decât orice altceva şi atunci… cum aş putea eu să le-o iau altora?! Dar ţie ţi-am luat-o şi aici am greşit. Te-am împins de la spate şi te-am forţat să iei decizii al căror timp nu sosise. M-ai ales pe mine, dar te-ai îndoit din prima clipă de alegere. Şi într-un final ai schimbat-o.

Cu el schimb povestea. Pe el îl las liber, să aleagă dacă vrea, la rândul lui, să mă cunoască pe mine cea liberă. Din fantasma lui nu mai fac o obsesie. Pentru că nu ea va conta, în momentul în care vom ajunge la “noi”. Vom fi noi doi şi vom rescrie lucrurile.

Îţi mulţumesc că m-ai lăsat atunci. Astfel, acum am şansa de a fi dorită de el. Nu mă voi mai gândi unde am greşit şi ce trebuie să schimb. Voi fi eu. Şi atât. Dacă el vrea să fie cu mine, e bine primit. Dar nu îl voi chema cu forţa. Pentru că libertatea e cel mai de preţ dar.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s